“La Noaptea Muzeelor, in timp ce mergeam pe strada, trec pe langa mine un el (ceafa lata, muschi la patrat, 2 metri pe 2) si o ea (o bimbo blonda). El ii spune ei, desfacand bratele larg, a explicatie: “Si atunci Carol al II-lea…” Chiar si numai pentru replica asta, a meritat sa se faca o Noapte a Muzeelor”.
(Dilema Veche, rubrica Cu ochii-n 3,14)
