RSS

Lectie de istorie: Gheorghe Grigore Cantacuzino

17 May

Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie 1832, Bucureşti; d. 23 martie 1913, Bucureşti) a fost un om politic român, ales de două ori primar al Bucureştiului (mai 1869 – ianuarie 1870 şi martie 1913 – decembrie 1913) şi numit prim-ministru al României în perioada 1899 – 1900 şi în perioada 1904 – 1907. Se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români respectiv împăraţilor bizantini Cantacuzino.

A studiat la Bucureşti şi Paris, unde şi-a lut doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în ţară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care a dvenit consilier la Curtea de Apel Bucuresti, functie din care a demisionat la data de 4 mai 1864.

În calitatea sa de membru al lojei masonice Sages d’Heliopolis, din anul 1865, a participat activ la coaliţia politică care a dus la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea României. Dupa lovitura de stat de la 11 februarie 1866 a reintrat în magistratură, ca preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti. A fost ales deputat în Adunarea Constituantă de la 1866, unde a făcut parte din comitetul însărcinat cu elaborarea Constitutiei.

A fost ales de mai multe ori deputat şi senator în Parlamentul Roâniei, iar în perioada aprilie 1869 – ianuarie 1970 a fost primar al Bucureştiului. Una din iniţiativele sale în perioada cât era primar a fost şi ridicarea monumentului denumit Fântâna George Grigorie Cantacuzino din Parcul Carol I. A deţinut în două rânduri funcţia de ministru de Interne (11 aprilie 1899 – 9 ianuarie 1900 si 22 decembrie 1904 – 12 martie 1907) şi pe cea de preşedinte al Consiliului de Miniştri. A mai deţinut funcţiile de: ministru Lucrărilor Publice (16 decembrie 1873 – 7 ianuarie 1875) şi pe cea de ministru al Justiţiei (24-27 ianuarie 1870). După moartea lui Lascăr Catargiu a devenit şeful Partidului Conservator. În iulie 1900 a prezidat şedinţa partidului în care s-a aprobat fuzionarea acestei formaţiuni politice cu Partidul Constituţional (“junimist”). În aprilie 1907 s-a realizat fuziunea tuturor formaţiunilor politice consevatoare, iar Cantacuzino a fost nevoit să cedeze şefia noului Partid Conservator lui Petre P. Carp.

Datorită averii sale colosale a fost supranumit “Nababul”. Din banii de care dispunea, a construit trei palate: Palatul Cantacuzino din Bucureşti, situat pe Calea Victoriei, care adăposteşte în prezent Muzeul Naţional „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Buşteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Buşteni”, în prezent muzeu, şi Palatul Cantacuzino de la Floreşti, supranumit şi “Micul Trianon”, în prezent în ruină.

Palatul Cantacuzino din Bucuresti

Trianon-Floresti

Castelul Cantacuzino din Busteni

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on 17 May 2011 in Istorie

 

Tags: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: