RSS

Leapsa despre bloggareala…

25 Apr

Idee de leapsa plecata de la Laura.

Când am început să scriu?
Stiu data exacta, dar sa spunem ca era undeva prin ianuarie 2008, cand, impresionat de unele articole scrise de un prieten despre cultura in toate formele ei (expozitii, muzee, carti, cinematografie), am inceput sa scriu si eu pe un blog personal, apoi pe unul colectiv. In acest moment, acesta este al cincilea blog pe care il deschid si, probabil, nu o sa ma opresc aici.

Ce mă motivează să scriu pe blog?

Dificil de spus. Fiecare blog a fost o exprimare a propriilor ganduri: unele culturale, ca un hobby, unele profesionale, dar si ganduri intime, personale, ce doream sa le spun celor din jur. Asa s-a nascut, de altfel, si acest blog, dorind sa imi exprim parerea despre orice, fara sa imi retin prea mult gandurile ascunse.

Cum reacţionez la comentarii negative?

Nu imi plac injuriile si comentariile fara sens, doar cu atacuri la persoana. Nu voi renunta la blog din cauza acestora, insa le voi modera…

Care a fost ideea iniţială de la care am pornit?

Initiala-initiala? De a-mi dezvolta capacitatea de exprimare si de a dezvalui celor din jur cum imi folosesc timpul liber. Lucruri pe care, cred eu, le-am reusit.

Ce fel de link-uri ţin în blogroll?

Deocamdata mai nimic. Daca ceva ma intereseaza si imi atrage atentia in timp, s-ar putea sa schimb si sa il imbogatesc.

Cum m-a schimbat pe mine blogul?

A reusit sa imi imbogateasca atat cultura, cat si viata sociala. In acelasi timp, m-a facut dependent de Internet si de articolele zilnice, ceea ce nu e neaparat un lucru bun, nu?

Ce aşteptări am de la blogul meu?

Greu de spus. Acest blog abia a aparut de vreo 3 zile si sper ca aici sa spun cu sinceritate tot ceea ce gandesc, despre orice, fara sa ma feresc de atacuri neprevazute. Beneficii? Poate, oricine isi doreste si ceva mai mult (macar beneficii in natura:D)

Ce aşteptări am eu de la cititorii/vizitatorii mei?

Sa interactioneze.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on 25 April 2011 in Intime

 

Tags: , , ,

2 responses to “Leapsa despre bloggareala…

  1. Rudolph Aspirant

    18 June 2011 at 19:15

    Eu am inceput sa scriu pe un blog in perioada mutarii mele (definitive) din Romania in Regatul Norvegiei; stiam ca o sa ma astepte zile grele de adaptare/ajustare, asa ca m-am decis sa imi fac propria auto-terapie ! Primul meu blog meu e o mazgaleala, un fel de ciorna. Al doilea se vrea ceva mai politic, dar e tot f. f. stangaci, deoarece nu am nici un talent la exprimarea in scris, nu mai vorbesc la design, nici nu mai zic de chestiile tehnice gen publicistica, platforme, etc.

     
  2. Rudolph Aspirant

    18 June 2011 at 19:45

    P.S. Eu nu am nici un fel de asteptari deosebite de la blogurile mele, ele fiind intreprinderi in primul rand pur egoiste. Blogul nu are cum sa ma schimbe pe mine; la adultii deja formati, personalitatile nu se schimba asa usor (poate doar prin experienta de traume neobisnuite si pe vreme indelungata se poate intampla asa ceva, gen prizonierat de razboi, internare in lagare de concentrare, viata in Afganistan, tara supusa razboiului de cel putin o generatie, etc….dar asta e mai mult teoretic, si nici atunci…chestiile “core”, “wiring”-ul de baza innascute raman cam aceleasi…adica optimistii din fire raman optimisti, gambler-ii raman gambleri, thrill-seeker-ii raman tot asa, etc.; desi au existat niste cercetari care au vrut sa arate ca anumite forme de psihoterapie chiar pot contribui la niste modificari organice in creier, nu s-au prea dovedit asa in realitate pana la urma; de altfel, mentionez doar asa, in treacat, daca am adus vorba despre ele, dintre toate formele de psihoterapie, doar cea cognitiv-comportamentala si cea interpersonala s-au dovedit a fi eficace, iar doar cea cognitiv-comportamentala implica niste teme scrise pe niste subiecte de gandire BINE definite. Blogareala generala NU ARE NICI IN CLIN NICI IN MANECA cu asa ceva.)

    La mine, scrisul pe bloguri uneori a luat forma unui fel de defulare pe motiv de asociatii libere, alteori forma unei incercari de relatare a unor retrairi a unor experiente sau personaje care m-au impresionat pe mine in trecut, un fel de autobiografie a unor ganduri ale mele, legate de diversele teme abordate, mai ales prin linkurile alese…nu stiu daca ma exprim corect si imi descriu corect blogurile. Dar m-am decis sa incerc sa le definesc intr-un fel pt. tine aici, ca tot ai intrebat. Eu nici nu mi-am pus SERIOS intrebarea DE CE fac asta inainte sa incep sa scriu, ca daca mi-o puneam probabil ca NU INCEPEAM sa scriu niciodata ! ZAU ! E pre acomplicat sa scrii ceva cu adevart util pt. cineva la ceva in marea asta haotica de bloguri total self-promo sau self-oglinditoare. Eu am avut totusi speranta, NU ambitia, doar SPERANTA, ca poate o data un rand, sau un paragraf al unuia din blogurile mele sau ale comunicarilor mele on-line vor folosi cuiva la ceva, fie si numai sa se simta mai bine macar cateva minute. Dar asta e probabil o aspiratie desarta. Adevarul e ca a devenit un fel de compulsie de pierdut vremea, la fel ca si fumatul intr-un fel. Asta e trista realitate ! E f. greu sa COMUNICI cu adevarat on-line sau in scris daca nu ai un talent AUTENTIC REAL la Comunicarile scrise. Eu stiu ca nu am, stiiu ca nici macar nu am cum sa mi-l dezvolt in mod deosebit. Poate cel mult sa invat niste tehnici, dar sunt PREA, MULT PREA lenes ca sa imi propun sa invat si ALTCEVA, adica sa lucrez si IN TIMPUL LIBER…asta e culmea !

    Motivatiile mele PUR egoiste de a comunica on-line au fost simtite IMEDIAT de altii, mai ales de scriitorii de limba Romana, care sunt ONLINE, (spre deosebire de Romanii din REAL LIFE), ceva mai paranoizi si insulari si proprietari asupra domeniilor lor pe care le vor NESCHIMBATE nealterate, neintinate de altii, etc., si am fost banat de pe cateva bloguri, sau mi s-au dat lectii de comportament, de stil, etc., am fost acuzat de Spammer-ism, (desi eu ma consider mai curand un fel de Troll benign.)

    Eu in timpul facultatii am avut o colega care m-a categorisit cred eu corect: a zis ca ea crede ca exista 3 feluri de oameni: cei care SCHIMBA ei mediul inconjurator, cei care se lasa ei schimbati de mediul (presupus ostil) inconjurator, si cei care traiesc in continuare neschimbati, mai bine zis nesimtiti (!), nici nu fac ei mare branza in jurul lor, dar nici nu lasa mediul din jur sa ii schimbe ! Eu intram bineinteles la ultima categorie ! Desi eu nu prea sunt acum din punct de vedere TEORETIC de acord cu clasificarea ei a genurilor de comportament interactiv uman, si o pun pe seama efectiv a tineretii noastre de atunci si a preocuparii noastre de a “ne gasi locul in societate”, (preocupare comuna tinerilor care au in jur de 20- 25 de ani), totusi ii dau multe puncte bune, pana la urma eu ii dau multe puncte bune acelei colege, si cred ca a avut dreptate in privinta mea. Nu stiu ce s-a intamplat cu ea dupa ce am terminat facultatea, cred ca voia sa faca ATI (anestezie -terapie intensiva), si cred ca isi doarea sa se mute acolo unde se intampla miracole chirurgicale cardiovasculare pentru copii in fiecare zi, la Targu Mures, nu stiu daca a reusit sa isi indeplineasca visul.

    Scuze ca m-am lungit atat, sper sa nu te superi ca am dezvaluit chiar atat de multe lucruri despre mine pe blogul tau, in loc sa le scriu la mine pe blog. Eu nu stiu sa fiu concis. Nu stiu daca ce am scris este on topic sau nu, daca poate fi folositor sau util la ceva cuiva. Habar nu am. Eu doar am scris.

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: