“Daca o pierzi cand te iubeste, esti un prost.”
pentru că soarele și luna nu fac dragoste în universul nostru
Îmi face plăcere să te cunosc și după ce te-am visat. Știi, păreai mai tăcut cînd anticipam întîlnirea cu tine, dar ești foșnetul copacilor cînd trece o zînă a toamnei și îi mîngîie pe nervi. Îmi trezești tremurul de buze vinete de frig și-mi încălzești sternul cu fiecare șoaptă negrăită de tine încă. Te simt, îți alint porii pielii și mă îmbăt cu parfumul pufului insesizabil de pe corpul tău nedeslușit, nedescoperit. Îmi zîmbești cu colțurile dulci ale gurii murdărite de dorințe mute și mă predau ochilor tăi verzi dis-de-dimineață, ca în apus să mă trezesc în mijlocul căprui al privirii tale pierdute de mult între lianele nesiguranței. Îmi ții în căușul palmelor tale fragilitatea sînilor și îmi perii sprîncenele cu buricul degetelor tale albe, în timp ce îngînăm aceleași povești ale vieții trecute, prezente, posibile. Îmi dai minutele nepetrecute încă și eu îți întind pe tăvi de suflet orele care mi se scurg din inimă. Ești plecat și ești lîngă mine, fără să-mi alungi liniștea. Eu spun primul cuvînt, tu îl spui pe al doilea, ca la al treilea să trăim puncte puncte… Cînd tac, mă săruți pe frunte, spunîndu-mi că totul este bine, pentru că ești aici, acolo, pretutindeni. Gîndesc cu trei pași înainte de a se întîmpla minunile, iar tu mă deslușești în nocturnele vise și îți afunzi brațele în ființa mea sensibilă. Mă faci puternică, te fac sensibil la emoții. Îți despăturesc tumultul gîndurilor și ți le aștern pe sînii mei, ca să le privești mîndru, fără a fi însă egoist. Îți mulțumesc că pășești prin crîngurile triste și înflorești cireșii. Ai mai fi gustat tu fructele drăgăstoase și dulcea licoare a fericirii spontane fără să mă fi iubit de cînd mi-ai urmărit pașii încîlciți din Centru, de pe cărările străzilor prăfuite de cenușă? Dinainte de a încurca griul cu flori și galbenul cu frunze? Ai mai fi strigat disperarea de dinainte de mă visa dormind ca o copilă ce sînt, în lanurile de maci însîngerați de nebunie? Read the rest of this entry »
Un an…
Acum un an, pe 30 decembrie 2010, incepeam o discutie…
incepeam o relatie (?)…
incepeam o iubire, pe care am resimtit-o atat de tare…
Un an care s-a terminat repede, dar amintirile inca staruie…
Acelasi gand
“Fereşte-te să ai dreptate
când eşti îndrăgostit!
Mai bine să ai umbră,
mai bine să ai rază,
mai bine să ai lacrimă,
mai bine să ai orice altceva.
Un om îndrăgostit când are dreptate
e un om singur,
numai tristeţea are dreptate.
Tu, mai bine să ai bolovani,
mai bine să ai vulturi,
mai bine să ai albul zăpezii!”
NICHITA STĂNESCU
Rituri de dragoste şi ură 25
O să îţi spun că-i iarnă şi tu o să mă crezi
prin sufletele noastre vor bîntui cirezi
de îngeri exoftalmici, cu suflet mov şi bun,
ce ne-or cînta colinde în noaptea de ajun
afară-o să miroasă a vin şi-a scorţişoară,
în tine-o să miroasă a dragoste şi-a seară,
şi de atîta noapte, şi de atîta dor,
o să aprindem rodii de abur pe covor
motanii o să toarcă poveşti cu sîni şi coapse,
eu voi broda poeme porcoase pe mătase
pînă-or să bată-n ţeavă vecinii de la doi
sătui să ne privească atît de puri şi goi
şi-apoi, fiindcă e iarnă şi fiindcă a uitat
să ningă cu iluzii prin burgul îngheţat
o să mă prinzi de suflet şi, palizi, amîndoi,
zîmbind a nepăsare o să ne ningem noi.
(De Fabian Anton)
Sotia si Cealalta
A fost dovedit stiintific, ca o chestiune de supravietuire ca barbatul are nevoie cel putin de doua femei:
si daca, colegii tai de serviciu raspund si te dau la telefon, sunt morti de invidie, pentru ca tu abia raspunzi, vei vorbi soptit si zambind…
Cu alte cuvinte, adulterul femeii transfera sotului ingrijirea progeniturii altuia, ceea ce adulterul sotului nu ar fi adus aceasta consecinta.Pentru asta, societatea condamna in mod sever adulterul femeii.”
Citatul zilei
You will always be fond of me. I represent to you all the sins you never had the courage to commit.
– Oscar Wilde
Citatul zilei
“E vina mea că mi-am închipuit că ceva ce nu se petrece la lumina zilei te poate face fericit”.
(Ileana Vulpescu)